Poezii despre Anul Nou:

Pe masa veche, un pahar stă mut
Se scurge timp, alt an trecut
O lampă arde pal, pustiu
Nimic nu vreau, nimic nu știu.

Am să colind, din nou, la porți înalte,
Așa cum o făceam într-un trecut,
Iar gândul meu spre voi o să exalte
Căci nu-i sărac, defel, în conținut.

ce frumos
sunt tiruri
este șanț

E început de vreme,
E început de an,
Cu toți avem probleme
Și fiecare- un plan.

Preţuieşte fiecare clipã,
Datã ţie-n dar, spre-a o trãi!
Nu face din clipe o risipã;
Fã ce poţi sã faci, dar nu în pripã,

La mulţi ani, doamnelor, domnişoarelor stele,
la mulţi ani, ierburi, brazi-cosmici, crabi,
la mulţi ani, veveriţă, cerboaică mirifică, privighetoare,
la mulţi ani, luceferi – cavaleri ai singurătăţii,

Cling-cling-cling :
stele dalbe ning
peste câmp cu grâne
ce se ţin de brâne,

„ – De-Anul Nou, arhaicul, pardon de-oximoron,
dar mă refer astfel, la străvechea zi pelasgă, sau valahă,
de Întâi Mărţişor, când, ca de-un ciclic început, mă scol
parcă mai cu toţi zurgălăii pluguşoarelor din copilărie

Luminând prin vremi străbunii
Ne pun miru-nțelepciunii,
Datini, măști le poartă suflul
Anul vechi, când își dă duhul!

În fața ușii stau, nerăbdătoare...
A mai trecut un an, mă bucur oare?
Izvorul vieții mele nesecat,
Am fost la tine...de mult am plecat!