Poezii despre Anul Nou:

„ – De-Anul Nou, arhaicul, pardon de-oximoron,
dar mă refer astfel, la străvechea zi pelasgă, sau valahă,
de Întâi Mărţişor, când, ca de-un ciclic început, mă scol
parcă mai cu toţi zurgălăii pluguşoarelor din copilărie

Luminând prin vremi străbunii
Ne pun miru-nțelepciunii,
Datini, măști le poartă suflul
Anul vechi, când își dă duhul!

În fața ușii stau, nerăbdătoare...
A mai trecut un an, mă bucur oare?
Izvorul vieții mele nesecat,
Am fost la tine...de mult am plecat!

Poveste de Anul Nou
...
Ce-i cu acest pocnet mare?
Au nu cumva este răzbel?

Gata, timpul vreau să-l schimb,
Pentru clipe fericite,
Visuri și gânduri rătăcite,
Ce-mi vin acum în minte,

Colindăm și găsim pe Isus născut pe paie,
Lerui ler,
Mititel cu steaua lui în iesle rece,
Lerui ler,

Privesc în gol un loc ce nu există,
Stau și analizez a mea viață tristă,
Stau la o masă cu capul aplecat,
Cu ochii triști am gândul îndepărtat.

Rătăcesc prin magazine,
Cu gândul să fie bine,
Dar de oameni mă izbesc,
Sunt așa mulți și de-abea reușesc.

Să colind acum,
Pentru-n an mai bun,
Liniște în țară,
Covidul să dispară,

Sună vioara și hora se-ntinde,
Flăcăii de mijloc frâng fete cu foc,
Se urcă la ceruri tot jarul din joc,
Chiar soarele unde-i , mai tare s-aprinde.