Am să colind, imun la contenire

vineri, 13 decembrie 2024

Am să colind, din nou, la porți înalte,
Așa cum o făceam într-un trecut,
Iar gândul meu spre voi o să exalte
Căci nu-i sărac, defel, în conținut.

În mână port o cruce din speranță
Drept cheia ce-mi deschide un izvor
din care-mi iau un strop de cutezanță
pentru a sparge-al dogmelor zăvor.

Privesc prin gard și prin ferestre ninse
la siluete ce le am în vis.
Perdelele stau fixe, neatinse,
Drept baricade fără de zapis.

Feriți-le in lături, pentru-o clipă
ca să vedeți cum frigul îl provoc,
cum aburul din mine se-nfiripă
când va urez în viață mult noroc!

Deschideți geamul pentru-a mea grăire
Să auziți colindul-n asfințit,
Sinceritatea ce o am în fire
Am pus-o în plămadă, negreșit!

Veți auzi cum clapele iubirii
sunt apăsate pentru al vostru cânt,
Cum notele, pe corzile simțirii,
nu sunt doar vorbe aruncate-n vânt!

Am să opresc un fulg din dănțuire,
Caleașca lui am s-o îmbrac cu dor.
Drept vizitiu, voi pune-a mea iubire
ca să mă ducă dincolo de stor.

Ajuns acolo, lângă recea sobă,
Am să m-arunc cu flacăra ce-o port
să încălzesc a voastră garderobă,
și să vă fiu la viată drept ranfort.
--------------------------------------
O vis naiv..., a viscolului dună
se reazămă în garduri și-n suporți
Tăcerea voastră este ca o strună
ce nu permite accesul pe la porți.

De nicăieri vin pale de furie
Opaițul duhnește iar a ger
Dar visul meu, interna feerie,
nu va fi sclav la gerul pișicher.

Am să colind, imun la contenire!
Colindul meu din noapte va scurma
spre-a acel moment avid de-nzdrăvenire
când ușile în lături se vor da.

Iar mai apoi, noi, luminați de ziuă,
ne vom găsi în lacrimi așternut
Că dăngăne trecutul ca o piuă
Și ne-amintește ce mult am pierdut!

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.