Strigăt de frunze tăcute

marți, 16 septembrie 2025

Prin ramuri trece-un tainic freamăt lin,
În noapte cade dorul cel străin,
Se lasă peste viață mângâiere
Și-n suflet naște clipe de tăcere.

Din pașii vremii curge-un greu ecou,
Pe cer se-ntinde-un fior mereu
Iar frunza zboară-n vers de poezie,
Chemând în zare dulcea nostalgie.

În ochii nopții licăre un dor,
Cu stele-aprinse rătăcesc ușor,
Se-nalță gândul, tainic, către stele,
Ca rugi de viață spuse pentru ele.

Dar frunza tace, strigătul e mut,
Un vis în ramuri pare-abia născut,
Și timpul scrie-n umbre o poveste,
Că dorul arde-n inimi fără veste.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.