Sărutul boabelor de rouă
...
Aș fi vrut s-o iau de la-nceput
N-ai idee ce tare m-a durut
Plecarea mea și lipsa ta!
...
Nu trebuia eu să fi plecat
Ar fi trebuit să rămân cu tine,
Prea mult despărțirea a durat
Chiar dacă acum ne este bine!
...
Ai fi fost iubită de neînchipuit,
Ai fi fost regina unui neam
Și te-aș fi sărutat la nesfârșit
Cum sărută roua florile pe ram!
...
Nu știu câtă vreme mai avem
Și vom ajunge la capăt de drum,
Eu de sfârșitul vieții nu mă tem,
Viu sau mort, te voi iubi oricum
Și vom fi-mpreună și postum,
Într-o altă lume, într-o viață nouă,
Pe-același ram flori albe de salcâm,
Sărutați de boabele de rouă!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: