Speranţă

Autor:Octavian Cocoş


Adăugat de: Octavian

miercuri, 22 noiembrie 2023

Măi, române, frate dragă,
Ce se întâmplă nu e bine
Trădători de neam și țară
Azi au pus șaua pe tine.

Ți-au băgat zăbala-n gură,
Și din armăsar ce-ai fost
Ce mușcai din toți dușmanii
Ai ajuns un biet cal prost.

Și te plimbă de căpăstru
Unde vor, că ești molâu
Nu mai știi ce-i demnitatea
Ai respect doar pentru frâu.

Nu mai zburzi ca altădată
Ești de nerecunoscut
Priponit stai pe moșie,
Libertatea ți-ai pierdut.

Ai uitat de iarba verde,
Și mănânci doar fân uscat
Nu mai ai vigoare-n tine,
Nu mai scoți un nechezat.

Însă poate, cine știe,
Va veni și vremea-n care
Un viteaz cu drag de țară
Pe tine va sta călare.

Și atunci, trezit la viață,
Tu jăratic vei mânca
Pe dușmanii acestei nații
În picioare-i vei călca.

România va fi mândră
Să te aibă-n herghelie
Și de ale tale fapte
Toate cărțile vor scrie.

Lăudat vei fi de-a pururi,
Mânjii toți te-or admira
Că ești armăsar pur-sânge
Și mândru de țara ta.


vezi mai multe poezii de: Octavian


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCLXXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.