Sonetul XXXVII (în neclintirea asta ...)

marți, 04 ianuarie 2022

În neclintirea asta, strivită sub dogoare,
Doar fâlfâit de aripi de pescăruşi brăzdează
Oglinzile marine, iar grâul aiurează,
Jertfit din spic sub paiul cănit de prea mult soare.
Risipa de lumină alungă în abise
Roirile de bancuri spre locuri răcoroase,
Apun jertfite-n haturi, sub retezări de coase,
Movile de păiuguri, belşuguri compromise.
Strâng vânturi, din a mării făţarnică lucire,
Cernite oşti de nouri hălăduind a noapte.
Târzia descărcare pe holdele răscoapte,
Sporeşte numai teama de aspră sărăcire.
Ai rânduit, o, Doamne! Ca seceta să treacă
Sub hoardele de ape ce glia o îneacă.

19.08.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.