Sonetul XXXI (se frânge rădăcina ...)

luni, 20 decembrie 2021

Cu scorburi ţintuite de neguri şi tăcere,
Zac azi prizoniere, tari trunchiuri prăvălite
De stihiile vremii, din nesenin pornite,
Desţelenind prezentul de visele aptere.
Un lăstăriş crescuse peste plăpând ogorul,
Menit a fi temeiul pădurii viguroase,
Un paradis de triluri, poiene luminoase
Şi adăpost al vieţii trăindu-şi viitorul.
Îmi rostuisem traiul, cu pace şi ardoare,
Schimbând seninu-n verde şi-n seve dar de soare,
Când m-a schimbat în urmă în cozi pentru topoare
Mi-a năruit lăcaşul, stupida nepăsare.
Măreţ copac, din mladă, am ridicat prin trudă.
Se frânge rădăcina sub patima zăludă.

14.07.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.