Sonetul XLV (viitor peste ruine … )

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

joi, 13 ianuarie 2022

Prea des mă plec cu fruntea peste masă,
De-acolo mă pornesc spre nou trecut
Şi-mi biruiesc prezentul prea durut
De grija că aici nu mai am casă.
Un gând mă poartă, pas spre început,
Urnire poate aspră, dureroasă,
Închis am fost de soarta mincinoasă
'ntr-o colivie cu un fals sărut.
Când mă trezesc, văd ziua luminoasă,
Văd zorii unui mâine'abia născut;
Ispită mi-e răspunsul nevăzut
De prima ursitoare arțăgoasă.
Doar am visat? Nici vorbă! Văd în mine
Un viitor născut peste ruine.

13.10.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.