Sonetul XL (întemniţat de vreme ...)

vineri, 07 ianuarie 2022

Adorm pe-un colţ de masă, părelnic obosit,
În mine anotimpul aşterne mângâieri
Pe ridurile aspre de suflet urgisit,
Scrutându-şi viitorul din netrecutul ieri.
O formă infinită, cu ascendent fractal
Străpunge visul, frânge periplul prin etern
Mă reîncorporează-ntr-un mâine abisal
Voind să mă robească în propriul meu infern.
Mă vrea salvat din timpul de clipele-i ciuntit,
Să mă-mplinească altfel, un sine prins în el,
Înfrânt de neajungeri şi un ecou răstit,
De rătăcit ce-şi plânge instinctul de rebel.
Se împlineşte ora odihnei în trecut,
Mă ia de mână moartea, ca prunc abia născut.

05.01.2009
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.