Sonetul XC (pârâul din argintul lunii ...)

joi, 17 martie 2022

Mai stau! Nu mult! Doar cât clipeşte steaua
Peste argintul lunii prins în rouă,
Sau cât pumnalul de lumini când plouă,
Ori fulg pe mâna ce-o mângâie neaua.
Întâi mă'ntind peste răcoarea humii,
Cu ochii'nchişi, păstrând lumina trează
Şi'n pumn, un fir de iarbă ce vibrează,
A infinit peste trezia lumii.
Apoi, în fum să mă înalţ, ca zmeie
Scrutând Zenitul spre etern lăcaşul,
Şi să colind peste dormind, oraşul,
Neînger mut plutind pe alizee.
Iar când în sobă se răcesc tăciunii,
Priviţi pârâul din argintul lunii.
04.03.2016

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: