Sonetul LXXX (eu m-am născut la vremea ...)

marți, 01 martie 2022

Eu m-am născut la vremea când triumfa solstiţiul,
Tribut adus ei, vieţii, de-o rază jucăuşă.
Iar pânzele din neguri pândeau pe după uşă
Să fie îmbiate la somn peste siliciul
Vreunui ţărm de mare, sau potopind caliciul
Reginei nopţii, calei, cu câte-o neagră tuşă,
Da-s şterse de pe toate de-a zorilor mănuşă,
Vremelnic, peste ziuă, îşi săvârşesc supliciul.
Iar dintre mii de astre, el, Soarele, e solul
Vestind peste milenii: - Altfel de poezie!
Un alt Ovid la Tomis, care îşi scrie rolul
Trăind fără de teama că fi-va erezie
Prinosul lui de de versuri, ci suplini-va golul
Din inima-mi flămândă! Aşa a fost să fie.
01.09.2013

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.