Sonetul LXXVII (dar leac iubirii nu-i ...)

joi, 24 februarie 2022

Îmi vine să blestem când ştiu că timpul
Va ridica-ntre noi zidiri de piatră!
Zadarnic pic, ori fulg, rupţi din Olimpul
A toate sevă, fi-voi lut sub vatră.
Îmi vine să blestem când ştiu că timpul
L-am amăgit cu risipiri de suflet!
E încă-nfipt în cicatrice ghimpul.
Sub pas născut de prea vremelnic umblet.
Iubind feri-voi timpul de blesteme?
Tot sângerându-mi mult prea vechea rană,
Urcând Golgota-mi, printre anateme,
Găsi-voi leac la ea vreo buruiană?
Îţi moare trupul, pot pieri blesteme,
Dar leac iubirii nu-i de'atâta vreme!
16-17.03.2013

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.