Sonetul LXXIX (mă doare rana ta...)

luni, 28 februarie 2022

Mă doare rana ta şi-n mine urlă
Tăceri însingurându-mă zălude,
De aerul ce încă nu aude
Tânguitoare-aramele din turlă.
Cât dangătele-aşteaptă nepornite,
Minţind trecutul, azi-ul, viitorul,
Despicătură scrijeleşte dorul
Cu colţi de lup şi săbii ascuţite.
Iar peste groapa nesăpată încă,
Plângând că fi-va dezrădăcinată,
Aşteaptă iarba rouă-nrourată
Pe noul leş, tăcerea mea adâncă.
Mă doare-n urmă necredinţa mea,
Dar cel mai rău mă doare rana ta!
26.07.2013

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.