Sonetul LXXIV (e prea mult sânge ...)

duminică, 20 februarie 2022

E prea mult sânge-n fiecare rană,
Băltind pe tăietura nefăcută.
Iar lutul, în genunchi, îşi urlă-n strană,
Prin nefirescul ei, durerea mută.
E-nchisă poarta pentru ea în ceruri!
Sărman acest potop flămând de plângeri,
Nimic nu poate fi ca-n alte ieri-uri,
Oricât îi implorăm pe draci, ori îngeri.
Când El a spus: - "Ziditu-te-am ca mine!"
A pus şi apa vie, arămie.
Vărsând-o, n-are cum să-ţi fie bine
Decât ca jertfă dată pentru glie.
Te vindeci greu şi vrei să fii ferice;
Un ciob de lut e tot o cicatrice ...
07.09.2012

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.