Sonetul LXIV (în ochi clepsidra-și curge ...)

duminică, 06 februarie 2022

În ochi clepsidra-și curge spre înapoi lumina,
Amestecând tenebra tăcerii în coșmarul
În care rău-și varsă, prin lacrimă, amarul
Sentinţei pe viață, mărturisindu-și vina.
Din curcubeu, culoarea sedusă de-ntuneric
Se-mpuținează, cade trecându-se-n abise,
Lângă jivine calpe de Cel de Sus proscrise
Să-și mântuie păcatul sub orizontul sferic.
Ard astre doar o clipă trecându-şi spuza-n ghețuri.
Pierdută le e vlaga-n prelunga rătăcire
A razei lor firave schimbate în clipire,
Gângănii latente născând lactee cețuri.
Nepăsător e timpul la nefirești altare;
Pe drumul lui se-nșiră doar stele căzătoare.
23.04.2011

***
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.