Sonetul IX (zugravul mincinos ...)

sâmbătă, 30 octombrie 2021

De ce-mi tot dai târcoale, lumină-nşelătoare?
Ştiu sigur, noaptea-mi rece nu poţi s-o risipeşti,
Prea-ndestulat mă aflu cu tainele lumeşti,
E vremea să trec pragul nespus de ursitoare.
Te văd doar ca spoială a celor pământeşti,
Zugravul care minte prin tonuri şi culoare.
El schimbă faţa lumii şi-aşa amăgitoare
Din fragedă pruncie, în basme omeneşti.
Ascunzi tot adevărul sub forme sclipitoare
Păzite de străjerii cu aripi îngereşti,
Iar la final de cale, minciuna o vădeşti,
Pe negru pergamentul sentinţei următoare.
Nu-l plângeţi pe acela care se naşte orb,
La fel sfârşi-veţi viaţa, în croncănit de corb!

10.01.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.