Sonetul III (când pragurile ...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

marți, 19 octombrie 2021

Când pragurile nopţii îmi par de netrecut,
Cer căilor lactee să-mi sară-n ajutor,
Să se prefacă-n voaluri pe asprul aşternut,
Să pot s-arunc trezia să zacă pe covor.
O regăsesc spre ziuă, o port, însă mă tem,
Mânat de gânduri sumbre spre iad de Belphegor,
Mi-a scrijelit retina al umbrelor blestem,
Împiedicând lumina să-mi vină-n ajutor.
Veniţi şuvoaie albe să-mi faceţi ziua, zi,
Să prăvăliţi în râpe al neodihnei nor!
Doar energii astrale m-ar mai putea trezi
Să zbor spre fericire, sau dacă nu să mor.
Mă-nvălui în tăcere şi mă cufund în vis,
Vegheat de heruvimul, din univers trimis.

30.11.2007
Volumul RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2017


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.