Neiertătoare cale în ce te risipeşti?
Răspântia e masul, ori este numai nodul
Ce leagă lumi de lume, înditruindu-şi rodul
La vremea-i să purceadă pe căile cereşti?
Tu, OM te simţi izvorul în albia-ţi cum creşti?
Privind arar în urmă îţi poţi uita izvodul.
Chemarea neştiută a mării e năvodul?
Chiar numele-ţi dispare când zestrea i-o sporeşti!
E trecerea răsplată? E altfel de-nceput?
Îţi poţi lăsa balastul de netrăiri în urmă
Alături de durerea din şfichiuiri de cnut?
Mai poţi să frângi iar steiul? Eşti bietul miel din turmă
A cărui devenire noi colţi de lup o curmă?
Cărare către mâine, sau pod de netrecut?
03 iul 2021
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: