Sonetul CXXII (frate geamăn...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

vineri, 06 mai 2022

(replică la sonetul 104 al lui Michelangelo)

Acel ce timpul din nimic creat-a,
după Adam şi Eva, ne-a dat nouă
un soare, luna, iarba, cer şi rouă
şi peste toate cele, judecata.
N-am vrut norocul, iară sorţii, roata
ne-a(u) pus doar trudă în plămada nouă.
Credinţa şi "Nu cred!" le-am frânt în două,
ne-asemănăm! Aşa ne-a fost lăsata.
Eu te imit, nestea privind spre stele,
şi uit destinul scris de ursitoare,
prin spirit m-am legat luminii seamăn,
m-a însemnat, căci dat e slovei mele
să curgă izvorâtă din cel soare
ce îl avem prin soartă, frate geamăn.

11 iun 2019
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.