Sonetul CXVII (eternul palimpest...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

vineri, 29 aprilie 2022

Pot să mă cert, sau pot să mă detest!
Pot să-nteţesc dojenile scrâşnind
Sau să-mi ridic din ne-mpăcare, grind
Şi să-mi devin eternul palimpest.
Curg ezitările, puroi funest
Din rănile crestate, gâlgâind.
Cu ele curg tăcerile vuind,
O mlaştina sub vechiul everest.
Ce arcă să ridic? Ce să salvez?
Fugind de mine iar aş irosi
Temeiurile pentru vechiul crez,
Cuvintele mai rău le-aş ponosi.
Pe catafalcul toamnei sângerez,
Ruina nu se poate târnosi.

23 sep 2018
De adăugat în volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.