Hulpavele crevase din sufletele noastre
Lumina nu le vede și spaima nu se stinge.
Asupră-ne e soare, dar în abis dezastre
Ne-nchipuite neguri, dar nimeni nu le-atinge.
Chiar dacă răsăritul trimite-ntâia rază,
Viesparul din tenebre neliniștea nu-și curmă,
Arar, speranța pare, o-nchipuită oază,
Vremelnică minune nu lasă nici o urmă.
Scăparea-i zbor părelnic pe aripe bălane
Ajunsă la crepuscul când soarele coboară,
Nu poate frânge vraja senilelor arcane
Rămâne tot chircită, numai speranța zboară.
Nepăsătoare umbră cu negru înflorată,
Sfârșește-n moarte, astăzi, domnia ta ingrată!
15 octombrie 2024
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
***
(replică la Sunt culmi înfricoşate - Vasile Voiculescu)
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: