Îți cer azi, ție, Doamne, întremare,
Nu trupul îmi e frânt ci năzuința!
S-a-ndepărtat de sufletu-mi ființa
Privindu-l din prea mare depărtare.
Am rătăcit prin vreme chibzuința
Supus avid desăgii din spinare
Privit-am simplitatea cu-nspăimare
Și nesilit am siluit silința.
Am tot bătut smerit, închisa poartă
Prin care-ncerc să mă întorc în mine
Nu-i zăvorâtă, dar spre ea mă poartă
Alt crez. Sălașul nu-mi mai aparține,
L-a-nstrăinat dorința mea deșartă
De-a crede că sunt alt, nu fitecine.
10 decembrie 2023
Volumul de sonete
RĂSPUNSURI PENTRU WILL, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: