Sonetul 137 [Sonnet CXXXVII] - William Shakespeare

Traducere de Octavian Cocoş

Iubire oarbă, ochii mi-i smintești,
Încât privesc și par a nu vedea;
Ei știu splendoarea și-unde o găsești,
Dar cred că cea mai bună-i cea mai rea.
Iar dacă ochii mei părtinitori
Ar ancora în golful tuturor,
Din plăsmuirea lor de ce faci sfori
Să-mi legi cu ele gândul păzitor?
De ce să cred c-acest prolific lot
E doar al meu, când e ogor comun?
De ce-ai mei ochi să vadă clar nu pot
Și-un chip mânjit îl fac să pară bun?
Ce-i onorabil ochii văd greşit,
Şi de-o perfidă ciumă s-au lipit.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.