Sonettina XXXIII (când dragostea îţi nărui ...)

marți, 26 iulie 2022

Nu-i vinovat acela care înfruntă cerul,
Dorind să afle drumul spre sufletul curat,
Sau dacă-i este spaima adâncă, temnicerul
Credinţei că mai are, povară de purtat.
Nici dragostea nu-i punte uşoară de trecut,
Când traversezi prăpăstii făcute să te soarbă
Şi în livezi de vise, stă putrezită-n iarbă
Nădejdea împlinirii, ca rod necopt căzut.
Încă resimt în mine descumpănirea asta!
Aş vrea să-mi spintec braţul şi sângele să-mi scurg,
Să readucă viaţă în fructul în nepârg,
Să-l reclădesc în pomul ce l-a zgârcit năpasta.
Încrede-te în tine! Când dragostea ţi-o nărui
Şi răul te răpune, chiar liniştea să-ţi dărui!

21.04.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.