Sonettina XXXI (orice doreşti ...)

vineri, 22 iulie 2022

Amurg se ţese-n mine sub apăsarea vieţii,
Când glasu-ţi se ascunde în tainele tăcerii,
Aş plânge glas de clopot, aşa cum fac năierii
De-s rătăciţi pe mare, zdrobind robia ceţii.
Furtună simt în palme când nu te pot atinge
Şi le-mpletesc a rugă, să îmblânzească vântul
Ce-nvolburează şoapte, în loc să-mi poarte cântul,
În cerurile-nalte, de unde te va ninge.
Alungă şovăiala ce-nlănţuit mă ţine,
Prinzându-mă în viaţa ce îţi respiră-n sânge !
Şi aripi să ne crească în zborul ce nu-şi plânge,
Înnegurat trecutul, pierdut între ruine.
De undeva, departe, se-aude-o serenadă,
Luciri crepusculare încep să se-ntrevadă.

13.04.2008 (scris cu Tina)
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.