Mi-ai încrustat în suflet efigia posacă
A-nsingurării, smulsă din neştiute schituri,
Iubirea-i doar himeră în nerostite mituri,
Iar voaluri de-ntristare, fac inima să tacă.
Ai ofilit târziul, născând în el durere
Din riduri. Ghioceii, cu lacrimi se adapă,
Speranţele în neguri, zadarnic cale sapă,
Doar apostaţii caută, în iaduri, mângâiere.
Când din răgazul minţii se naşte gelozie,
Învolburând cu vine de nimenea ştiute,
Cuminţi trăiri de taină, schimbate sunt în ciute,
Gonite azi spre haos cu vânt de nebunie.
Nedrepte presupuneri au devenit zăvoare,
În temniţi mohorâte, chiar viitorul moare.
10.03.2008
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: