Sonettina XXIX (tăgăduindu-ţi vina ... )

luni, 18 iulie 2022

Când te-am ales pe tine, am frânt nimicnicia
Singurătăţii care, mă-mpovăra pe drumul
Spre toamna vieţii mele, sub neguri cu duiumul,
Ţesute să îi strice luminii armonia.
Ca să-ţi ofer seninul, am ridicat un munte,
Pe el un cuib, iar paznic, alăturat, un stei.
Şi l-am ferit de lume, nedesenând alei,
Doar primăverii noastre i-am pregătit o punte.
Tăgăduindu-ţi vina, nu uşurezi păcatul
De-a fi înfrântă starea de bine dintre noi.
Şi terfelind cuvântul iubire, în noroi,
L-ai depărtat pe-acela ales a-ţi fi bărbatul.
Când te desprinzi din piscuri, jertfindu-ţi mântuirea,
Doar o morgană fata-n deşert e fericirea.

10.04.2008.
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.