Arome grele îşi revarsă vinul,
Odată cu licoarea rubinie.
E leac de somn în mintea mea pustie
Şi-otravă pentru trup când beau pelinul.
De-atâtea zile-n cearcăne sudată,
Privirea stinsă caută în pustie,
Încerc să sting prin crunta mea beţie,
Arsura gurii tale, mie dată.
Cobzarul cântă să-mi aline chinul
Cât lacrimi curg pe barba colilie,
Udând suspinul smuls de nebunie,
Amară-i viaţa, dulce e veninul.
Nevolnicia naşte-n ea speranţe,
Bolnavul suflet, tristele romanţe.
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Detalii poezie:
Distribuie pe: