Sonettina XIII (cu chipul tău ca semn ...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

duminică, 19 iunie 2022

Îmi e singurătatea, popas spre nemurire
Şi-n ea îmi cresc tăcerea. Un enigmatic gând
Despovărat de vorbe, de linişte flămând,
Se toarce lin în mine, ca prag spre împlinire.
Acum revăd în urmă şi primii paşi, şi drumul,
Copiii, casa, traiul, risipa de cuvânt,
Sunt lucruri adunate pe calea spre mormânt.
Prin gând alung uitarea, când răsfoiesc albumul.
Tot el alunga ceaţa şi-aduce limpezirea
Ferestrelor prin care văd clipele cum ard
Reci poticniri de suflet – trăirile bastard- ,
Purificând pe rugul din inimă, iubirea.
Mă săvârşesc din lume, cu chipul tău ca semn
Al rostuirii vieţii, sub crucea mea de lemn.

10.01.2008
Volumul Răspunsuri pentru Anne, 2017


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.