Sonettina XCIV (aşternutul …)

joi, 20 octombrie 2022

Ce catafalc oribil aşternutul
Strivit de îndelunga nemişcare;
Doar voalul din fereastră mai tresare
Când astrul nopţii îşi reia cernutul
De raze argintii. Sau vântul pare
Că l-a mişcat când l-a-ncercat strănutul
Şi-ndeamnă trup pe trup să se presare,
Să contopească aziul, cu-nceputul.
Nu mai suport această-ncremenire!
Aş vrea să-l văd boţit, în zori să pară
Un câmp diform pe care plugu'-l ară
Şi-l potopesc sudori de primenire.
Neşifonat de noi, e doar linţoliu.
Îl pedepsesc dormind tot în fotoliu.

28.11.2010
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.