Sonettina X (lăstarul iubirii ...)

miercuri, 15 iunie 2022

Eram doar trunchiul veşted, pe buza unei râpe,
Cu clipe numărate-n inele întrerupte,
Temându-se că vântul, oricând poate să-l surpe
Din searbădul prezentu-i, pe pantele abrupte.
Mustea de viaţă lumea, dar mie închisoare
De seve roditoare mi se părea pământul.
Prea putrezi rădăcine îşi explorau mormântul,
Rar atingând scheletul de cioturi temătoare.
Doar tu văzut-ai viaţa ascunsă în tulpina
Ce mai făcea doar umbră, la propriul ei trecut,
M-ai învăţat în lacrimi să văd din nou lumina
Şi netezit-ai scoarţa cu primul tău sărut.
Azi, sunt copacul falnic, deşi cu creştet nins,
Iar tu îmi eşti altoiul ce moartea a învins.

24.12.2007
Volumul Răspunsuri pentru Anne, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.