Sonettina LXXXIV (dorinţei fii culcuşul ...)

duminică, 09 octombrie 2022

Se cern în sita vremii, secundă cu secundă,
Îşi pierde dorul sensul la simpla apropiere,
Mă las cuprins de vise şi număr în tăcere
Dorinţe ruşinate ce-n voie mă inundă.
Mă ispiteşte sânul cu sfârcul ce transpare
Prin vaporoasa bluză; aş vrea să-l muşc. Flămândă,
A gurii apăsare, ajunge-n urmă blândă
Sorbire de cireaşă şi dulce apăsare.
Înlănţuit de braţe mă las purtat de vrere,
Pe pântec şi pe coapse, a buzelor pecete
Înfrigurează locuri ce vor să mă îmbete
Cu-mbrăţişări divine sub aspra mângâiere.
Primeşte-mă în tine, dorinţei fii culcuşul!
Iar eu voi fi iar valul ce-alintă pescăruşul.

27.07.2010
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.