Sonettina LXXV (din ghemul temporal ...)

duminică, 25 septembrie 2022

Din ghemul temporal se cern fuioare,
Proscrise cărărui către niciunde,
Adâncul depărtării mă pătrunde,
Şi neodihna sufletului doare.
Din urmă, vine grabnic mesagerul,
Dor neclintit de lunga rătăcire.
Îmi cerne-n cale rugă de-mplinire,
Destin ştiut care-l vesteşte cerul.
Doar lacrimile-mi sting acum din sete;
Amarul lor alungă-l cu un zâmbet.
Fi-mi casă iar, după atâta umblet,
Preschimbă greul, răul în comete.
După-ndelunga viaţă de sihastru,
Păşeşte lângă mine, spre albastru.

03.05.2010
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.