Sonettina LXI (ne-aşteaptă universul …)

luni, 05 septembrie 2022

Când îi ridează faţa, ori răscolind abisul
Furtuna nu-i ia mării nepreţuita vrajă.
Striveşte valul scoica, cernând-o peste plajă
Dar, perla dezvelită, întruchipează visul.
Perfecţiunea albă e rodul apăsării
Enormului albastru şi-al timpului trecut.
Grăunţa de siliciu ce fostu-i-a-nceput,
A preschimbat nimicul în semn al adorării.
Noi n-am avut răbdare. Cu orice încercare,
Nesăbuit de grabnic, am preschimbat în vânturi
Cuvinte negândite, tălăzuind adâncuri,
Nevolnicind iubirea, în una, oarecare.
Hai să uităm de răul ce-atât ne-a sărăcit!
Ne-aşteaptă universul prin care-am rătăcit.
26.11.2009

Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.