Sonettina LVIII (hrăneşte-mă cu tine ...)

marți, 30 august 2022

Ce-ar fi să vezi că mâine, tot eu, copilul care
Îndestulat de saţul de-a fi născut din tine,
Îşi ia din piept comoara, -luciri diamantine-
Şi le preschimbă-n straiul impus de ursitoare ?
M-aş recunoaşte astfel, ascuns în laşitate,
Sau rob purtând povara dispreţuirii hâde ?
M-ai vinde unui mâine ce vrea să-mi fie gâde,
Îndreptăţind stigmatul de stinsă demnitate ?
Eşti prea adânc în mine, în toate încrustată,
Îmi eşti destin ! Tu, scrisă în inimă, în minte,
Vedea-vei că odrasla iubirii nu dezminte
Pecetea fericirii pe veşnicie dată.
Hrăneşte-mă cu tine şi stinge cu săruturi
A împlinirii sete ! Din ”te iubesc” fă scuturi !
09.10.2009

Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.