Sonettina CXXXVI (nescrisă poezie …)

duminică, 18 decembrie 2022

Întinde-mi mâna peste poarta lumii,
Nu! Nu te teme de-o cuprinde ceaţa!
Şi poţi să mângâi locul gol, e faţa
Oricărui trăitor în raiul humii.
Şi, nu, nu plâng! E numai semnul brumii,
Mir răcoros, pecetluind povaţa
De-a nemuri, la fel cum dimineaţa
Zădărniceşte blând lumina lunii.
Acum mi-e bine şi-i atâta pace!
Te poţi întoarce în vremelnicie.
Primeşte-n loc de vorbele-mi sărace
Un strop din zestrea mea de apă vie
Fă-l lacrimă şi las-o să îmbrace
Obrazul drag, nescrisă poezie.

19.11.2013
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.