Sonettina CXXXIV (dacă-mi ești iarbă ...)

joi, 15 decembrie 2022

Îmi pui pe umăr, capul tău, povară;
Mă plec sfios cu buzele pe frunte
Și pe sprâncene, tușe-n linii frânte,
Spre gura-ntredeschisă, într-o doară,
Sărutul meu, pe-al tău să îl înfrunte.
Ne contopim și parcă timpul zboară,
Același gust de fragă mă-nfioară,
Iar vraja-mi face inima să cânte.
Dacă-mi ești iarbă, fi-mi și rugăciune!
Iar când mi-e teamă, umărul să-mi scuturi!
Atinge-l cu al palmei goliciune,
Sau picură-i din gene zbor de fluturi,
Ori ceartă-l cu a gurii moliciune.
Răsplată-ți fi-vor mii de noi săruturi.

20.09.2013
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.