Sonettina CXXVIII (demult nu ne mai suntem ...)

marți, 06 decembrie 2022

Demult nu ne mai suntem, nici frământări de clipe,
Nici zbatere de suflet strâns cetluit în fiare,
Ba parcă orice vorbă ce-ar vrea să se-nfiripe
Dospeşte numai temeri şi-o altfel de-ntrebare.
Asta voit-am oare? Atât de mult risipe
Din marea de iubire şi-un munte de-adorare?
Cum de-am ajuns ca noaptea tăcerile să-şi ţipe
Fantasmele născute de-atâta-nsingurare?
Cum poate naşte viaţa de nevăzut ruină
Dintr-un iatac de taină zidit doar din săruturi,
Fiori schimbaţi deodată în presupusă vină
Şi rătăcite scuze pe post de false scuturi?
Hai să pudrăm pe toate o geană de lumină
Şi să iertăm iubirea de şfichiuiri de cnuturi!

13.05.2013
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.