Sonettina CXXV (iubindu-ne'n tăcere ...)

sâmbătă, 03 decembrie 2022

Cu fiecare ceartă mai risipim o cale
Strivim grotesc lumina în smârcul din tenebre
Festin de întuneric în blide şi pocale
Şi sarcofage goale în carele funebre.
Otravă e cuvântul de-acum sculptat în riduri,
Sub lacrima ce arde, deşi, demult uscată
Schimbându-se în gheaţă ca picu'n fulg, sub friguri,
Învederată crimă de prunc ucis de tată.
La început, ca taină, a zămislit iubirea
Gonind singurătatea spre astre şi zenituri,
Şi a umplut iatacuri cănd şi-a găsit menirea
Pe buze împletite în zbor spre infinituri.
Hai să-nvăţăm din asta, iubindu-ne'n tăcere
La fel cum trupul ştie ce-nseamnă mângâiere.

31.03.2013
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.