Sonettina CLVII (înstrunare...)

Autor:Ovidiu Oana-pârâu


Adăugat de: Ovidiu Oana-parau

duminică, 08 ianuarie 2023

Din vise fac arcuşul viorii scorojite
Demult ascunsă lumii şi vrerii de izbândă.
Pierdută vremii aste, când greul stă la pândă,
Arar îmi mai îngână speranţe ne-mplinite.
Grădinile îmbracă frunzare veştejite,
Netrebnicia zării a-nfulecat, flămândă,
Firava licărire-a zenitului, Osândă
Şi astrelor, şi lunii, de noapte vlăguite.
O adiere urcă, strâns colbul îl răsfiră
Iar strunele prind viaţă. Tăcerea dă-napoi.
Se răzleţeşte teama, o nouă musafiră,
De muză ispitită şi-al sunetelor roi
S-a-nfiripat şi creşte ca un acord de liră
Lăstar inimii frânte şi dragostei altoi.

1 ian 2020
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017


vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.