Sonettina CLVI (alintă-mă cu infinitul!)

sâmbătă, 07 ianuarie 2023

Îţi sunt dator demult cu moartea asta,
Tu m-ai zidit, fărâmă cu fărâmă!
Hapsânul infinit constant dărâmă
Pădurea ce-a crescut, pe rând, din coasta
Adamului. Lăstarii din pădure
Se unduiesc în vânt cătând lumină,
Pe vârf de munte, şes ori pe colină
Obol îşi dau frunzarul să îndure
Prigoana iernii, secetă, furtună.
Coloane vii, dinspre pământ, spre cerul
Oglindă pentru ierbi, tot lor, ploierul,
Inel după inel în trunchi adună.
Dar, cum Nadirul şi-a aflat Zenitul,
Alintă-mă, de-acum, cu infinitul !
22 mai 2019
Volumul de sonete de dragoste
RĂSPUNSURI PENTRU ANNE, 2017

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.