Braţele dimineţii zgârie geamul
poartă stigmatul îmbrăţişărilor grăbite
cuvinte
ca nişte obiecte inutile
fac piruete printre aburi de cafea
arome perfide
decopertează rutina
ecoul de ieri
la confluenţa dintre două lumii
păzim echilibru cerere şi ofertă
stabilim tacit
până unde merge singurătatea
ascultăm rugina cum pulsează
înainte de-a reîncepe alergarea
să acoperim fisurile
amestecul de obişnuinţă şi iubire
a ceea ce crezi că sunt
a ceea ce cred că eşti
vezi mai multe poezii de: Agafia
Detalii poezie:
Distribuie pe: