Agafia - creaţii proprii
- Dimineţile noastre
Dimineaţa muşcă arborii
din faţa ferestrei,
într-o mişcare caldă.
îşi amplifică languroasă cântările.
- Vine o vreme
Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
- Amalgam
Morții
au uitat că sunt îngropați.
Trăiesc toți în mine.
Îmi cercetează creierul ca niște telescoape.
- Îndoieli
Cât timp a trecut de când
numărăm tăcerile?
Tu liniștit pretinzi
că nu vezi
- Sunt eu sau…
Cine ești tu, străine,
captiv în trupul meu?
Ești prizonier
sau paznic de vise
- De la plecarea ta
Te-aș fi lăsat un nume printre altele,
În cuprinsul
de unde îmi aleg măștile,
de nu te-ai fi încuiat
- Întru
Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,
- Mai vino
te rog mai vino
de doruri plin
să auzi cum sună toamna
prin ramuri de castani
- Mâine, ce va fi mâine
Să ne ascundem sub o frunză de toamnă
anotimpul pedepselor
să nu ne afle
vom răsări cu trupuri primenite
- Pastel
În fluier de Frunze, vântul suspină,
Cu văluri de noapte, doru-și alină,
Visul cosește prin iarbă cărare,
Umbrele serii apar tot mai rare.
Distribuie acest autor: