Agafia - creaţii proprii

Dimineaţa muşcă arborii
din faţa ferestrei,
într-o mişcare caldă.
îşi amplifică languroasă cântările.

Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare

Morții
au uitat că sunt îngropați.
Trăiesc toți în mine.
Îmi cercetează creierul ca niște telescoape.

Cât timp a trecut de când
numărăm tăcerile?
Tu liniștit pretinzi
că nu vezi

Cine ești tu, străine,
captiv în trupul meu?
Ești prizonier
sau paznic de vise

Te-aș fi lăsat un nume printre altele,
În cuprinsul
de unde îmi aleg măștile,
de nu te-ai fi încuiat

Ochii nu sunt îndeajuns să treacă
întunericul,
mama m-a născut cu ecoul morților
uitat în mine,

te rog mai vino
de doruri plin
să auzi cum sună toamna
prin ramuri de castani

Să ne ascundem sub o frunză de toamnă
anotimpul pedepselor
să nu ne afle
vom răsări cu trupuri primenite

În fluier de Frunze, vântul suspină,
Cu văluri de noapte, doru-și alină,
Visul cosește prin iarbă cărare,
Umbrele serii apar tot mai rare.