Cine ești tu, străine,
captiv în trupul meu?
Ești prizonier
sau paznic de vise
sau doar ecoul
a ceea ce am fost
și am crezut că sunt?
Corbii bat clopotul.
Un pas și încă un pas...
mă sorb rădăcinile,
vor inima și carnea picioarelor
care calcă pe ele.
Deschide fereastra,
să refac echilibru dintre suflet și lut!
Am început deja să curg
într-o fecundă inversiune
și nu mai știu
sunt eu
sau umbra clipelor trecute.
vezi mai multe poezii de: Agafia
Detalii poezie:
Distribuie pe: