Agafia - creaţii proprii
- Neverback
Încă o toamnă
se cerne prin ploi de castani:
îngenunchiată într-un gând
geruiesc cuvintele
- Într-un veşnic prezent de noi uitat
Ascultă, iubite!
Suspină cerul
prin fluierele frunzelor,
lupoaică albă, luna sângeră
- Verdele nu mai respiră pe tâmple
“E o durere de cântec”
i-ascult tresărirea…
verdele nu-i mai respiră pe tâmple.
În sufletul aplecat spre aduceri aminte,
- Sau poate o altă ipoteză
Te-am aflat
în tăcerea crinilor
din adâncul unde-mi arunc măştile
dincolo de gânduri
- Ceva mai mult decât nimic
Când tăcerea se sparge în timpane
aud şoapte sub pleoapa pământului
şi stau la taifas (pe braţe de cruci) cu
atâtea nume purtate de uitări

Distribuie acest autor: