În oraşe sau în lumea în care bătrânii mor,
se aud sirene stranii ce anunță tot mai des
și ce-i viu, într-o secundă nu mai are de ales,
fi-va dus, plecat la cerul cel cu porţi mereu deschise,
unde-n vremea de pe urmă sunt speranţele ucise,
într-un joc făcut anume să triumfe sfidător.
În mişcarea salvatoare, cunoscută, cu sonor,
înşelaţi că vor trăi, cei bătrâni sunt luaţi de-acasă
şi în alergarea strâmbă, toată viaţa lor frumoasă,
dintr-o cupă curge lin, clipele sunt numărate,
inima din piept, sărmana,
bate rar şi-apoi, nu bate,
că-n oraşe sau în lume, cei bătrâni, se duc uşor.
vezi mai multe poezii de: sorina
Detalii poezie:
Distribuie pe: