Autor:Manuela Munteanu
Adăugat de: Manuela Munteanu
miercuri, 15 februarie 2023
Foșnesc și strălucesc taftale, Când pasul meu coboară treaptă, Pe-aleea parcului se-ndreaptă Spre neagra pată-a umbrei tale. Ne-acoperă cu iz salcâmii, Că vântul le-a suflat suspine. Mă-ngropi în brațele hapsâne, C-aș sta pân' la sfârșitul lumii. Doar luna cade-n ram, sihastră. Își plânge-nsingurarea-albastră Și-apoi se-ascunde dup-un nor, Ca sub perdeaua neagră-a nopții, Cât voi privi stelele bolții, Să îmi arăți că ți-a fost dor.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
O persoană obişnuită respiră, în medie, de 23.000 de ori pe zi.
Timpul. Marele Solvent. Valeriu Butulescu
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: