Rătăcit am fost

miercuri, 11 noiembrie 2020

Din tainică celulă, din cel mai mic nucleu
Unealtă vie sunt, mâna lui Dumnezeu.
Mă simt himeră brută, sunt lut aprins de dor,
Cioplit să-mi fie chipul, Lui asemănător.

M-am pervertit în lume şi dorul de Cel sfânt
S-a transformat amar într-un adânc mormânt
Din colbul de pe drumuri m-am îmbrăcat în lume
Cu cele mai cumplite, nefericite hume.

Şi m-am trezit deodată mustrat chiar cu dojană
Balsam cu miruri sfinte puse pe-adânca rană
În mine a fost furtună şi-a nins necontenit
De-atâta rătăcire parcă-am şi ostenit.

Un răsărit de soare mi-a alinat suspinul
M-a ridicat de jos și mi-a salvat declinul
Și-un curcubeu superb în vreme de apus
A apărut pe cer, speranță mi-a adus.

Un duh, o rugăciune și altare cu descântec
Văzduhul din iubire cu râvnă ca să-l spintec.
Îndrăgostit de cruce şi-mbălsămat cu scut
Un stih să-i cânt acum Întâiului născut.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.