Rostul
...
Ființă efemeră, ce-n viață-ți cauți rost,
Și-ai vrea să ai de toate, să trăiești din plin,
Numai moartea poate să-ți fie adăpost,
Să facă să-nceteze al vieții tale chin!
....
Te zbați să pari în lume important și mare,
Vrei să spună lumea că ești aparte, unic,
Dar privește-odată bolta strălucitoare
Și ai să vezi atunci de fapt cât ești de mic!
...
Nu-ți pasă de alții, n-ai milă de sărmani,
Conștiința încă-ți tace, că i-ai pus zăbală,
În loc de suflet ai un portmoneu cu bani,
Și trăiești o viață și searbădă și goală!
...
Ființă efemeră, ce ai părut, n-ai fost
Ce-ai vrut să ai de toate, să trăiești din plin,
Numai moartea este al vieții tale rost,
Când pentru semeni, nu vei mai fi un chin!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: